GNU/Linux este un sistem de operare deosebit de versatil. E un lucru foarte bun, desigur, dar ca orice lucru foarte bun, are şi părţile lui neplăcute. În cazul nostru este vorba de apariţia unei adevarate "babilonii" de [[distribuţii]], care fac aceleaşi lucruri (de exemplu setarea interfeţei de reţea) în fel şi chip, făcând viaţa administratorilor de sisteme un infern. O să încercăm aici să echivalăm (pe cât este posibil) comenzile necesare pentru configurarea diverselor sisteme bazate pe Linux.

==[[gestionar de pachete|Manager-ul de pachete]]==
=== Sistemul de management ===
==== Debian ====
Pentru gestionarea pachetelor este folosit sistemul APT (Advanced Package Tool) prin intermediul a diferite interfeţe. Pentru utilizare normală se recomanda ''aptitude'', deşi multă lume încă foloseşte apt-get. Acest program poate fi folosit direct în linie de comandă sau, dacă este pornit fara nici o opţiune, în mod interactiv. Alte programe de nivel superior utilizate frecvent sunt apt-get (doar linie de comanda) şi synaptic (grafic). APT poate fi folosit pentru instalarea pachetelor din aproape orice sursa (http/ftp, unitati externe, pseudo-arhive locale) dacă aceasta a fost configurată corect in /etc/apt/sources.list. Dependenţele sunt instalate automat. În versiunea stabilă curentă (4.0 etch) doar aptitude instalează şi pachetele recomandate, dar în versiunea următoare aceasta va fi setarea implicită pentru APT. Pachetele recomandate de un alt pachet sunt considerate necesare în toate instalarile normale. Diverse configurări pentru sistemul APT se pot face în /etc/apt/apt.conf. Pentru utilizatorii care doresc instalarea unor pachete din versiunea testare sau instabil sau din surse alternative este util si fisierul /etc/apt/preferences unde se pot configura preferinţe pentru versiuni, surse, sau chiar pachete individuale. Instalarea directă a unui singur pachet fără dependenţe se poate face cu dpkg. Pentru instalarea pachetelor pentru care exista surse (repository) se recomanda folosirea APT care va transmite toate comenzile necesare pentru dpkg. Pachetele Debian au extensia .deb şi sunt de fapt o arhivă de tip ''ar''.

==== Gentoo ====
Sistemul de management al pachetelor se numeşte [http://en.wikipedia.org/wiki/Portage_(software) portage]. Este inspirat din ''ports'', întâlnit la sistemele de operare BSD-like. Deosebirea majoră faţă de alte managere este că aplicaţiile sunt instalate în general din surse şi nu din binare. Acest lucru permite un control riguros al capabilităţilor dorite de la aplicaţiile instalate, prin folosirea variabilei ''USE''.
Un exemplu destul de comun este eliminarea dependenţelor nedorite faţă de pachete care nu ne sunt necesare. Să luăm cazul postfix (un server SMTP). Acest server are posibilitatea să folosească MySQL pentru tabelele de lookup. Să presupunem că nu ne interesează această capabilitate (sau dimpotrivă, ne interesează). În primul caz vom executa "USE=-mysql emerge postfix", în cel de-al doilea "USE=mysql emerge postfix". Managerul de pachete se va adapta şi ne va genera un postfix care '''nu''' are ca dependenţă biblioteca ''libmysqlclient'' (în primul caz), fie se va asigura că în sistem există '''şi''' ''libmysqlclient''.
Cum rezolvă un astfel de caz un manager de pachete care foloseşte pachete gata compilate? Ar fi vreo patru cazuri:
* 1) nu ne oferă deloc opţiunea de MySQL (şi atunci trebuie compilat manual)
* 2) ne obligă să avem suport pentru MySQL, chiar dacă nu avem nevoie de el
* 3) sunt furnizate pachete care să acopere toate cazurile posibile (foarte greu de aplicat în cazul în care există multe opţiuni posibile)
* 4) poate avem norocul ca aplicaţia noastră să fie ''plug-abilă'' şi atunci managerul de pachete ne va furniza pachete separate cu fiecare plugin în parte (cum este de exemplu PHP)

Criticii spun că acest sistem de management al pachetelor este foarte lent (ceea ce e şi normal, având în vedere că se compilează fiecare pachet în parte).

==== RedHat ====
Programul low-level cu care se face managementul pachetelor la RedHat / CentOS / Fedora este numit '''rpm'''. Acesta permite instalarea, ştergerea, actualizarea şi interogarea pachetelor (instalate sau nu) asupra informaţiilor despre acestea. Aceste informaţii se referă între altele la nume (evident :) ), data şi locul unde a fost creat pachetul, spaţiul ocupat, packager, vendor, sursa originală, licenţă, o descriere sumară şi una completă, lista completă a resurselor adaugate in sistem la instalare (''provides''), a celor necesare pt funcţionare (''requires''), a fişierelor care vor fi adăugate sistemului şi arhitectura de procesor pe care lucrează. Documentaţia şi fişierele de configurare sînt specificate separat şi pot fi accesate direct utilizînd parametri specifici. Toate fisierele sînt însoţite de o sumă de control (MD5) şi atribute precum proprietar, drepturi de acces şi data creării, ceea ce facilitează verificările de securitate şi detectarea alterărilor. In plus la instalare/dezinstalare/upgrade fişierele de configurare pot fi manipulate diferit atunci cînd se detectează că au fost modificate de către utilizator, evitîndu-se astfel suprascrierea accidentală.

In Redhat Enterprise pînă la versiunea 4 inclusiv, managementul high-level al pachetelor se face cu utilitarul up2date (care are şi un frate grafic, bazat pe Gnome). Acest utilitar este conceput să acceseze reţeaua RHN (RedHat Network) prin care RedHat distribuie informaţii către clienţii săi. In Centos si Fedora, precum şi în Redhat Enterprise Linux incepind cu versiunea 5.0, managementul high-level (in mod text) se face cu '''yum''', a cărui denumire vine de la Yellow Dog Updater, Modified. Pentru mai multe informaţii, recomandăm pagina originară a proiectului, [http://linux.duke.edu/projects/yum/].
''yum'' are următoarele funcţii de bază:
* listare pachete (instalate / disponibile în repositories) (comanda ''list'')
* afişarea informaţiilor despre unul sau mai multe pachete (comanda ''info'')
* afişarea informaţiilor referitoare la dependenţe (''requires'', ''provides'', ''whatprovides'', ''deplist'')
* căutarea unui pachet sau a unui cuvint in descrierea pachetelor şi a elementelor oferite de pachete (asa numitele ''provides'') (comanda ''search'')
* instalarea unuia sau mai multor pachete şi a tuturor dependenţelor sale/lor, inclusiv prin specificarea unui element oferit de către pachet fără a fi necesară cunoaşterea în avans a numelui pachetului. Spre pildă se poate cere instalarea unei anumite biblioteci sau a unui program doar prin specificarea numelui fişierului respectiv, fără a fi nevoie să ştim din ce pachet face parte (comenzile ''install'' şi ''localinstall'')
* instalarea/actualizarea/dezinstalarea unui set de pachete grupate într-o unitate funcţională (''groupinstall'', ''groupupdate'', ''grouperase''). De exemplu ''yum groupinstall XFCE'' va aduce si instala toate pachetele necesare funcţionarii window-managerului XFCE
* ştergerea unuia sau mai multor pachete simultan cu a tuturor pachetelor care depind de el[e] (comanda ''delete'')
* upgradarea unuia sau mai multor pachete (comenzile ''update'' şi ''localupdate'')
Verificarea sumei de control şi a semnăturii pachetelor se fac automat, în afara cazului că această ultimă verificare este explicit dezactivată.

Pentru yum au fost scrise numeroase [http://wiki.linux.duke.edu/YumPlugins plugin-uri] care permit diverse operaţii suplimentare, precum:
* alocarea de priorităţi diferitelor repository-uri: atunci cind există surse multiple de unde poate fi adus un pachet, cele provenite din repository-uri cu prioritate mai mare fiind preferate (priorities)
* protejarea pachetelor provenite din distribuţie: nu se permite înlocuirea lor de către pachete cu acelaşi nume provenite din alte repo (protectbase)
* alegerea repository-ului de unde se face cel mai rapid download (fastestmirror)
* yum-merge-conf, plugin care permite contopirea fişierelor de configurare existente cu cele nou instalate (.rpm{save /new}); se poate face diff între fisiere, alegerea unei anume versiuni sau lansarea unui shell pentru modificari mai ample
* installonlyn - limitează numărul maxim de kernele care pot coexista la un moment dat la ''n''; implicit se păstrează cele mai recente două versiuni
* yum-changelog - permite vizualizarea Changelog-ului înainte/după update
* yum-plugin-kmdl - încearcă să menţină sincronizarea între pachetele kernel şi modulele de kernel suplimentare instalate din alte repo
* yum-protect-packages protejează de suprascriere anumite pachete importante. Implicit este vorba despre rpm, python, yum, glibc dar se pot adăuga şi altele
* yum-security filtrează pachetele, alegînd şi instalînd doar cele marcate ca fiind update-uri care rezolvă probleme de securitate. Scopul este limitarea numărului de modificări la doar cele esenţiale, pentru a evita astfel eventuale probleme şi instabilităţi

Pentru cei care preferă metode grafice de administrare există
* system-config-packages (cunoscut si ca ''pirut'' -- se pronunţa ca şi ''pirate'' - în RHEL5, Centos 5 şi versiunile noi de Fedora) -- inclus în distribuţie
* [http://sourceforge.net/projects/kyum kyum] -- disponibil în [http://fedoraproject.org/wiki/EPEL Fedora EPEL] pt RHEL 5/ Centos 5 şi în Fedora Everything
* [http://www.centos.org/docs/4/html/yumex/ yumex] -- disponibil în [http://wiki.centos.org/Repositories Centos Extras] pentru RHEL 4 / Centos 4, [http://fedoraproject.org/wiki/EPEL Fedora EPEL] pt RHEL 5/ Centos 5 şi respectiv în Fedora Everything

Menţinerea permanentă de către ''rpm'' a unei baze de date (în format BerkeleyDB) cu informaţii complete asupra pachetelor instalate face ca managementul să fie foarte eficient. ''yum'' este scris în cea mai mare parte în python, ceea ce ii oferă o mare flexibilitate, dar pînă de curînd viteza cu care se rezolvau dependenţele nu era punctul lui forte (punctul forte era funcţionarea în arhitecturi multi-lib aka mixte 32/64 de biţi). ''Depsolverul'' a fost însă rescris iar viteza sa actuală a devenit cu mult mai bună decît era in trecut.

==== Slackware / Bluewhite64 ====
Pachetele Slackware / Bluewhite64 cuprind aplicaţii binare arhivate tar şi compresate gzip. Ele au extensia .tgz şi se manipulează cu:
* 1) ''pkgtool'' - este un program bazat pe meniuri dialog cu o interfaţă intuitivă care permite instalarea, dezinstalarea sau listarea fişierelor unui pachet, precum şi vizualizarea unei scurte descrieri a acestuia
* 2) ''installpkg'' - utilitar în linie de comandă care permite instalarea pachetelor noi. Apelat fără nici o opţiune, un pachet instalat anterior va fi '''suprascris fără atenţionare'''. Opţiunea ''-warn'' vine în ajutor listând fişierele care urmează a fi suprascrise, corespunzator cu pachetul respectiv.
* 3) ''upgradepkg'' - asemănător lui ''installpkg'' cu diferenţa că dezinstalează mai întâi pachetul vechi după care îl instalează pe cel nou
* 4) ''explodepkg'' - extrage conţinutul unui pachet în directorul curent. Este echivalent cu tar -zxf ''nume_pachet'' şi este util pentru examinarea fişierelor înainte de instalare
* 5) ''makepkg'' - împachetează conţinutul directorului curent în format .tgz
* 6) ''rpm2tgz'' şi ''rpm2targz'' - utile pentru transformarea pachetelor RPM în pachete native .tgz. Aceste comenzi, dacă sunt combinate cu ''explode'', aduc informaţii despre fişierele conţinute în pachetul RPM

Utilitarele folosesc o bază de date cu înregistrări text pe calea /var/log/packages (pentru pachete instalate) sau /var/log/removed_packages (pentru cele dezinstalate).

Ce e bine să ştiţi:

* 1) Instalarea pachetelor '''se face orb''', fără a se ţine seama de dependenţe şi versiuni de biblioteci. Folosiţi doar pachetele corespunzatoare distributiei! Versiunea o puteţi afla cu:
cat /etc/slackware-version
cat /etc/bluewhite64-version
* 2) Actualizarea pachetelor presupune reinstalarea acestora, '''nu şi a bibliotecilor de care depind'''.
* 3) Folosiţi ''-warn'' înainte de instalare sau ''--dry-run'' înainte de actualizare. Faceţi backup mai ales pachetelor venite pe distribuţii vechi, care se găsesc mai greu azi.

Mai multe informaţii găsiţi la [http://www.slackware.com.ro/carte/package-management-package-utilities.html http://www.slackware.com.ro/carte/package-management-package-utilities.html].

=== Repository ===

O distribuţie vine în general cu o colecţie destul de largă de aplicaţii, care pot fi furnizate pe suport CD (odată cu distribuţia), ''repository-uri'' oficiale şi ''repository-uri'' de la terţe persoane (aşa numitele 3-rd party). În cele mai multe cazuri ''repository-urile'' aflate în Internet sunt disponibile şi pe mirror-uri locale (pentru un acces mai rapid la ele). Majoritatea distribuţiilor permit alegerea explicită a mirror-ului de unde vrem să se descarce pachetele când instalăm vre-un program.

==== Debian ====

Arhiva Debian conţine în orice moment 4 versiuni Debian:

* 1)''unstable'' conţine pachetele considerate bune pentru următoarea distribuţie. Dacă nu sunt raportate probleme mojore în decurs de 10 zile (sau nu au probleme de dependenţe) acestea vor migra automat în ''testing''. ''unstable'' nu este recomandat decât experţilor, dar conţine cele mai noi pachete.
* 2) ''testing'' este viitoarea versiune stabilă. Acesta porneşte ca o copie a versiunii stabile şi evoluează pe măsură ce pachete mai noi migrează din ''unstable''. Deşi are suport de securitate nu este recomandat pentru producţie (decât eventual ca desktop) deoarece poate avea probleme de stabilitate şi necesită mai mult efort în administrare/actualizare.
* 3) ''stable'' este versiunea stabilă curentă. Aceasta are suport de securitate (prin intermediul arhivei dedicate de securitate) şi este recomandată pentru sistemele de producţie. O versiune stabilă este lansată o dată la aproximativ 1.5 ani şi nu va primi decăt actualizări de securitate sau pentru probleme foarte serioase (din arhiva proposed-updates sau din arhiva principala la „point-release”). Din acest motiv nu va conţine cele mai noi versiuni de programe. Pentru acele pachete care necesită actualizări frecvente (ex. definiţii pentru programe antivirus) este folosită arhiva ''volatile''.
* 4) ''oldstable'' conţine versiunea precedentă. Aceasta are suport de securitate încă un an după lansarea noii versiuni stabile. Totuşi se recomandă actualizarea la versiunea stabilă. Debian suportă actualizări între versiuni prin sistemul APT (fără reinstalare).

Cele patru versiuni au nume de cod ce pot fi folosite şi în fişierele de configurare. În acest moment (Dec. 2007) oldstable este ''sarge'', stable este ''etch'' iar testing este ''lenny''. Numele sunt inspirate după personaje din fimul Toy Story. unstable este întotdeauna ''sid'', copilul din vecini care strică jucării :)

În anumite cazuri dezvoltatorii Debian vor încărca anumite pachete în ''experimental'' pentru a fi testate de o audienţă mai largă. Aceste pachete nu sunt considerate suficient de bune pentru ''unstable'' aşa că folosiţi cu grijă!

Arhiva Debian este în acelaşi timp împărţită şi în 3 ''componente'', după cât de libere sunt pachetele:

* 1) ''main'' conţine doar pachete libere după principiile Debian - DFSG (ex. GPL)
* 2) ''contrib'' conţine pachete libere, dar care depind de pachete sau componente mai puţin libere (ex. din non-free).
* 3) ''non-free'' conţine pachete pentru care este permisă redistribuirea de către Debian, dar au alte restricţii (ex. nu conţin codul sursă, nu pot fi folosite decât în mediu educaţional, etc.).

Un exemplu de linii de surse /etc/apt/sources.list pentru pachete binare şi cod sursă pentru versiunea stabilă (etch), toate trei componentele (main contrib non-free) folosind metoda http pentru a accesa mirror-ul principal din România:

deb <nowiki>http://ftp.ro.debian.org/debian</nowiki> etch main contrib non-free
deb-src <nowiki>http://ftp.ro.debian.org/debian</nowiki> etch main contrib non-free

Pentru adaugarea CD/DVD-urilor de tipul celor de instalare (sau imagini ISO montate in mod loop) in sources.list trebuie folosit programul apt-cdrom.

Arhive neoficiale:

* www.backports.org conţine pachete mai noi recompilate pentru ''stable''. A se folosi dacă pe un sistem stabil sunt necesare anumite pachete mai noi.
* www.debian-multimedia.org conţine pachete care nu pot fi redistribuite de Debian nici măcar în non-free (ex. mplayer, mencoder, acroread, libdvdcss2, ...)

==== Gentoo ====
La sistemele Gentoo-based există două tipuri de ''repository-uri'':
* 1) tree-ul ''portage'', care conţine informaţii generale (metadata) legate de pachete (cum ar fi [[dependenţe]], patch-uri, locul de unde poate fi descărcat codul sursă, etc)
* 2) ''distfiles'' (care sunt sursele propriu-zise)
Ambele ''repository-uri'' se configurează modificând corespunzător fişierul /etc/make.conf:

SYNC="rsync://rsync.ro.gentoo.org/gentoo-portage"
GENTOO_MIRRORS="http://gentoo.mirrors.lug.ro/gentoo"

==== Centos ====
Se recomanda cu multa caldura (''a se intelege ca este obligatorie'') parcurgerea [http://wiki.centos.org/Repositories documentatiei de aici]

==== Slackware / Bluewhite64 ====

Deoarece [[Slackware|distributia]] nu contine instrumente pentru rezolvarea automata a dependentelor si nu pune la dispozitie un sistem automat pentru descarcarea si instalarea acestora, aplicatii terte vin sa completeze aceste lipsuri. Ele sunt impartite in:

* 1) Instrumente bazate pe repozitorii dar care '''nu''' satisfac dependente (repository-based tools)

[http://slackpkg.sourceforge.net/ ''slackpkg''] - inclus pe al doilea CD al distributiei incepand cu versiunea 9.1, este un instrument automat pentru managementul pachetelor. Poate instala si actualiza pachete prin retea din repozitorii oficiale Slackware.

* 2) Instrumente care satisfac dependente

[http://swaret.sourceforge.net/ ''swaret''] - ca si ''slakpkg'', este o aplicatie care cauta, instaleaza si actualizeaza pachete prin retea. Poate cauta in repozitorii terte cum ar fi [http://www.linuxpackages.net/ LinuxPackages.net] si e capabila sa-si instaleze automat bibliotecile dependente.

[http://software.jaos.org/#slapt-get ''slapt-get''] si versiunea GTK [http://software.jaos.org/#gslapt ''gslapt''] - aplicatie care incearca sa emuleze ''apt-get'' folosind instrumentele native Slackware (''installpkg'', ''upgradepkg'', ''removepkg'').

* 3) Instrumente bazate pe [http://en.wikipedia.org/wiki/Portage_(software) Portage]

[http://portpkg.berlios.de/ ''portpkg''] - este o aplicatie similara cu ''emerge'' pe sistemele [[Gentoo]] - descarca si compileaza sursele unui program, apoi il instaleaza, bazandu-se pe informatiile continute in asa numitele ''ports tree''. In mod traditional, adaugati programe pe un sistem Slackware, fie instaland un pachet gata facut, fie generati codul binar compiland sursele acestora in mod manual. In timp ce prima metoda ar putea sa nu va satisfaca, a doua ofera un deplin control asupra codului rezultat prin aceea ca puteti alege exact optiunile de compilare dorite. ''Portpkg'' este undeva la mijloc: are o interfata asemanatoare cu ''installpkg'' si in acelasi timp, un sistem de scripturi pe care sistemul le foloseste la compilare si care va ofera mai mult control.

=== Sincronizare ===
Unele distribuţii au nevoie de o actualizare periodică a arborelui cu metadate, pentru reîmprospătarea informaţiilor la aplicaţiile nou introduse în ''repository'', update-uri, etc.

==== Debian ====
aptitude update
Uneori această comandă trebuie rulată de mai multe ori consecutiv. În mod interactiv se foloseşte tasta „u” (mic).

==== Gentoo ====
emerge -v --sync

==== RedHat Enterprise >=5, Centos, Fedora ====
Implicit actualizarea metadatelor se face automat la fiecare rulare a lui yum. Se poate forta rularea numai din cache-ul local folosind un parametru specific in linia de comandă.

=== Actualizarea sistemului ===

==== Debian ====
aptitude update && aptitude upgrade
Pentru actualizarea la o versiune nouă Debian sau în cazul în care se foloseşte versiunea testare sau instabil ar putea fi nevoie de „dist-upgrade”.

==== Gentoo ====
emerge -v --sync && emerge -D --newuse world && etc-update
Cu etc-update se corectează eventualele incompatibilităţi în fişierele de configurare între diferitele versiuni ale unui anumit pachet.

==== RedHat Enterprise anterior versiunii 5 ====
up2date -u

==== RedHat Enterprise 5, Centos, Fedora ====
yum update

=== Căutare ===

==== Debian ====
aptitude foloseşte căutare inspirată după mutt. Se poate căuta după numele pachetului (chiar şi parţial) „aptitude search nume_pachet” sau în diverse alte câmpuri, ex. „aptitude search !~i~dfoo” va căuta în descrierea pachetelor care nu sunt instalate. În mod interactiv „/” este folosit pentru căutare şi „l” pentru „limitarea” afişării după criteriile specificate. Cele două se pot combina. dpkg poate afişa pachetele instalate (opţiunea -l), toate sau după nume (doar întreg sau regex). Pentru căutarea pachetului care conţine un anumit fişier sau afişarea fişierelor conţinute într-un pachet se foloseşte apt-file (necesită un „update” înainte de folosire). Pentru fişiere existente în sistem sau pachete deja instalate dpkg (opţiunile -S respectiv -L) va fi mai rapid.

==== Gentoo ====
La căutare se poate folosi doar un fragment din numele programului. De exemplu:
emerge -s postfix
va returna:
* mail-mta/postfix
Latest version available: 2.4.6-r1
Latest version installed: 2.4.6-r1
Size of files: 2,878 kB
Homepage: http://www.postfix.org/
Description: A fast and secure drop-in replacement for sendmail.
License: IPL-1

* sec-policy/selinux-postfix
Latest version available: 20070928
Latest version installed: [ Not Installed ]
Size of files: 415 kB
Homepage: http://www.gentoo.org/proj/en/hardened/selinux/
Description: SELinux policy for postfix
License: GPL-2

* www-apps/postfixadmin
Latest version available: 2.1.0
Latest version installed: [ Not Installed ]
Size of files: 156 kB
Homepage: http://high5.net/postfixadmin/
Description: Postfix Admin is a Web Based Management tool for Postfix [...]
License: MPL-1.1

==== RedHat Enterprise 5, Centos, Fedora ====
Căutarea propriu-zisă se face cu
yum search <regex>
Se pot face căutari după
* numele unui fisier
* numele unui pachet
* un sir de caractere inclus in descrierile pachetelor
* o anume dependentă

De pildă:
$yum search postfix
va returna
postfix.x86_64 : Postfix Mail Transport Agent
pfqueue.i386 : Queue manager for the Postfix/Exim Mail Transport Agents
postfix.i386 : Postfix Mail Transport Agent
tinyca2.noarch : Simple graphical userinterface to manage a small CA
sqlgrey.noarch : Postfix grey-listing policy service
postgrey.noarch : Postfix Greylisting Policy Server
postfix-pflogsumm.x86_64 : A Log Summarizer/Analyzer for the Postfix MTA
pfqueue.x86_64 : Queue manager for the Postfix/Exim Mail Transport Agents
mailgraph.noarch : A RRDtool frontend for Mail statistics
queuegraph-selinux.noarch : A RRDtool frontend for Mail statistics
postfix-pflogsumm.x86_64 : A Log Summarizer/Analyzer for the Postfix MTA
mailgraph.noarch : A RRDtool frontend for Mail statistics
pop-before-smtp.noarch : Watch log for POP/IMAP auth, notify MTA to allow relay
queuegraph.noarch : A RRDtool frontend for Mail statistics
postfix.x86_64 : Postfix Mail Transport Agent
libnss-mysql.x86_64 : NSS library for MySQL
libnss-mysql.i386 : NSS library for MySQL
spamassassin.x86_64 : Spam filter for email which can be invoked from mail delivery agents.

pe cind
$ yum provides MTA
va lista toate pachetele urmare instalarii carora devine disponibil serviciul virtual MTA:
postfix.x86_64 : Postfix Mail Transport Agent
ssmtp.x86_64 : Extremely simple MTA to get mail off the system to a Mailhub
sendmail.x86_64 : A widely used Mail Transport Agent (MTA)
exim.x86_64 : The exim mail transfer agent
sendmail.i386 : A widely used Mail Transport Agent (MTA)
sendmail.x86_64 : A widely used Mail Transport Agent (MTA)
postfix.i386 : Postfix Mail Transport Agent
postfix.x86_64 : Postfix Mail Transport Agent
sendmail.x86_64 : A widely used Mail Transport Agent (MTA)
Daca dorim o anume biblioteca (de pilda libgcc.so) al carei nume il banuim fara a-l sti exact putem folosi:
$ yum provides libgcc\*
livna 100% |=========================| 2.1 kB 00:00
fedora 100% |=========================| 2.1 kB 00:00
updates 100% |=========================| 2.3 kB 00:00
filelists.sqlite.bz2 100% |=========================| 77 kB 00:00
libgcc.i386 : GCC version 4.1 shared support library
libgcc.x86_64 : GCC version 4.1 shared support library
gc.i386 : C++ Garbage Collector
gc.x86_64 : C++ Garbage Collector
openoffice.org-core.x86_64 : Core modules for openoffice.org
openoffice.org-core.x86_64 : Core modules for openoffice.org
gc.i386 : A garbage collector for C and C++
libgcc.i386 : GCC version 4.1 shared support library
libgcc.x86_64 : GCC version 4.1 shared support library
gc.x86_64 : A garbage collector for C and C++
libgcc.i386 : GCC version 4.1 shared support library
AdobeReader_enu.i486 : Adobe Reader for Linux. An application that can view, navigate and print PDF documents.
libgcc.x86_64 : GCC version 4.1 shared support library
Cu ocazia asta am aflat si ca Adobe Reader vine cu propria varianta a bibliotecii libgcc. Ca orice aplicatie comerciala care se respecta, distribuita in format binar si compilata static.

Sufixul x86_64 atrage atenţia ca pachetul respectiv este compilat pentru arhitecturi pe 64 de biţi.
Comanda ''yum info'' ne va da detalii despre pachetele de interes. Continuind cu exemplul postfix:

$ yum info postfix
livna 100% |=========================| 2.1 kB 00:00
fedora 100% |=========================| 2.1 kB 00:00
updates 100% |=========================| 2.3 kB 00:00
Available Packages
Name : postfix
Arch : i386
Epoch : 2
Version: 2.4.5
Release: 2.fc7
Size : 3.6 M
Repo : updates
Summary: Postfix Mail Transport Agent
Description:
Postfix is a Mail Transport Agent (MTA), supporting LDAP, SMTP AUTH (SASL),TLS
Name : postfix
Arch : x86_64
Epoch : 2
Version: 2.4.5
Release: 2.fc7
Size : 3.8 M
Repo : updates
Summary: Postfix Mail Transport Agent
Description:
Postfix is a Mail Transport Agent (MTA), supporting LDAP, SMTP AUTH (SASL),TLS

=== Instalare ===
==== Debian ====
aptitude install NUME_PACHET
Dacă trebuie instalate dependenţe acestea vor fi afişate şi se va cere confirmare.

În modul interactiv se apasă + pentru a marca un pachet pentru instalare.

==== Gentoo ====
Sintaxa generală este:
emerge NUME_PROGRAM
În cazul în care apare vreo dependenţă nerezolvată, ''emerge'' va instala toate pachetele de care are nevoie sau le va actualiza pe cele care sunt prea vechi pentru a putea fi folosite.

=== Actualizare ===
==== Debian ====
„aptitude upgrade” va actualiza toate pachetele care au versiuni mai noi. Dacă actualizarea necesită instalarea sau dezinstalarea altor pachete atunci trebuie folosit „dist-upgrade”, dar aceste situaţii nu pot apărea decăt la actualizarea la o versiune nouă Debian sau cănd se folosesc versiunile testare şi instabil. În mod interactiv tasta „U” (Shift-u) pregăteşte un dist-upgrade. Actualizarea unui singur pachet fără dependenţe şi din alte surse decât arhive APT (ex. compilate local) se poate face cu funcţia de instalare a dpkg.

==== Gentoo ====
Actualizarea unui pachet în Gentoo se rezumă la reinstalarea acestuia. ''emerge'' va instala noul pachet PESTE cel vechi, după care va şterge fişierele din vechiul pachet a căror timestamp corespunde cu ce informaţii despre vechiul pachet are portage în metadate. De exemplu:
emerge postfix
va suprascrie "/usr/sbin/postfix", care din acest moment are un timestamp mai nou decat ce ştie vechea versiune despre acesta (şi din acest motiv va considera că nu-i aparţine, prin urmare nu-l va şterge la uninstall).

=== Dezinstalare ===

==== Debian ====
Există două feluri de dezinstalare. ''remove'' va dezinstala pachetul dar va păstra fişierele de configurare. ''purge'' va şterge inclusiv fişierele de configurare conţinute în pachet. Tastele pentru modul interactiv sunt „-” (minus) respectiv „_” (underscore). În versiunea stabilă curentă (4.0 etch) doar aptitude va dezinstala şi dependenţele care nu mai sunt necesare.

==== Gentoo ====
Atenţie, dezinstalarea din Gentoo nu ţine cont de dependenţe. Dacă aveţi un ''postfix'' cu suport ''mysql'' şi dezinstalaţi ''mysql'' sistemul '''NU VA EMITE NICI UN AVERTISMENT''' legat de dependenţe. Bineinţeles că ''postfix'' va înceta să mai funcţioneze.
Sintaxa este:
emerge --unmerge NUME_PROGRAM

==== RedHat Enterprise >= 5, Centos, Fedora ====
yum remove NUME_PACHET

Dacă pachetul respectiv este necesar altor pachete din sistem, acestea vor fi si ele propuse automat pentru stergere.
Stergerea se poate face si direct cu utilitarul ''rpm'':
rpm -e NUME_PACHET
In acest caz, dacă pachetul respectiv este necesar altor pachete din sistem, acestea vor fi listate iar stergerea este abortata. Cu un parametru special (cititi [http://www.rpm.org/max-rpm/ documentatia ] ca sa aflati care) puteti forta stergerea, inhibind procesarea dependentelor.
Utilizind un alt parametru se poate face o dezinstalare a unui pachet '''''pastrind''''' insa '''''toate''''' fisierele acestuia sub forma de rpm, iar la nevoie acest pachet poate fi reinstalat. Atentie insa, nu se pastreaza informatiile de control ale pachetului initial.

=== Cui aparţine acest fişier? ===
Întrebare grea, mai ales dacă trebuie să afli această informaţie de la un sistem pe care nu-l cunoşti.

==== Debian ====
dpkg -S
==== Gentoo ====
E nevoie de un pachet special, numit ''gentoolkit''. După ce îl instalaţi, rulaţi comanda de mai jos:
equery b /usr/sbin/postfix
==== RedHat ====
rpm -qf /nume/fisier

=== Repararea sistemului ===
În cazul în care ai actualizat/şters anumite pachete/fişiere sistemul poate deveni instabil. Cele mai multe distribuţii pun la dispoziţie diverse utilitare de reparare a sistemului.
==== Gentoo ====
revdep-rebuild [-p]
Va căuta dacă există fiecare bibliotecă de care are nevoie fiecare binar în parte şi dacă este versiunea de care are nevoie. În caz contrar, face o listă cu toate pachetele care trebuiesc recompilate pentru a restabili integritatea sistemului. Fără parametrul -p le şi recompilează, nu se rezumă doar la afişearea listei. Deoarece verifică fiecare binar în parte, poate dura destul de mult o astfel de inspectare a sistemului.

Alte utilitare pentru restabilirea integrităţii sistemului, în cazul actualizării pachetului ''python'', respectiv ''perl'':
python-updater
perl-cleaner

==Configurarea reţelei==
=== Setarea "ad-hoc" a parametrilor ===
Probabil comună oricarei distribuţii Linux (old way):

ifconfig eth0 192.168.0.1 netmask 255.255.255.0
route add default gw 192.168.0.254
echo "nameserver 80.23.32.1" >> /etc/resolv.conf

Unde:
* - eth0 este numele interfeţei de reţea
* - 192.168.0.1 este IP-ul maşinii pe care o configurăm
* - 192.168.0.254 este ''default gateway''-ul
* - 80.23.32.1 este serverul de nume

O metodă mai nouă este folosirea comenzii ''ip'' din pachetul ''iproute2''. Cu această comandă se pot gestiona mai bine adresele IP, deoarece permite adaugarea/ştergerea de adrese IP pe/de pe o interfaţă fără a mai folosi alias-uri (eth0:alias).

De exemplu:
ip address add 192.168.15.1/24 dev eth0
ip address del 192.168.15.1/24 dev eth0
ip route add default via 192.168.15.254

În plus, ''ip'' mai permite managementul tabelei ARP ('ip neighbor'), managementul tunelelor IP-IP sau GRE ('ip tunnel'), managementul de "rules" pentru folosirea de tabele de routing multiple ('ip rule'), etc.
Mai multe informaţii despre ''ip'' [http://www.policyrouting.org/iproute2-toc.html aici]:, sau [http://www.google.ro/search?q=iproute2 Google].

Atenţie, exemplele sunt arbitrare.

=== Configurarea persistentă ===
==== Debian ====
Pentru configurare reţelei se foloseşte fişierul /etc/network/interfaces cu o sintaxa de felul următor:

auto eth0
iface eth0 inet static
address 192.168.0.1
netmask 255.255.255.0
gateway 192.168.0.254

Nameservere se pot introduce în /etc/resolv.conf dar se poate instala şi pachetul resolvconf care va gestiona fişierul respectiv. Pentru activarea sau dezactivarea unei interfeţe se folosesc ifup respectiv ifdown.

==== Gentoo ====
Fişierul de configurare pentru reţea este /etc/conf.d/net
Sintaxa este următoarea:

config_eth0=( "192.168.0.1 netmask 255.255.255.0" )
routes_eth0=( "default via 192.168.0.254" )

Nameserver-ele se introduc în /etc/resolv.conf

Dacă în sistem există o placă de reţea şi nu doriţi să o folosiţi, introduceţi
config_eth1=( "null" )
În caz contrar există riscul să i se aloce un IP prin DHCP.

Exemplu pentru o placă wireless (chipset ATHEROS), cu wpa_supplicant:

modules=( "wpa_supplicant" )
wpa_supplicant_ath0="-Dmadwifi"
iwconfig_ath0="mode managed freq 2.412G rate auto rts 250 frag 512 txpower 18"
config_ath0=( "192.168.0.1 netmask 255.255.255.0" )
routes_ath0=( "default via 192.168.0.254" )

Crearea unui bridge (util pentru utilizarea cu un ''virtualbox''):

config_eth0=( "null" )

tuntap_tap0="tap"
config_tap0=( "null" )
tunctl_tap0="-u serghei"

bridge_br0="eth0 tap0"
config_br0=( "10.0.2.2/24" )
RC_NEED_br0="net.eth0 net.tap0"
brctl_br0=( "setfd 0" "sethello 0" "stp off" )
routes_br0=( "default gw 192.168.0.254" )

În Gentoo interfeţele de reţea sunt "ridicate" ca nişte servicii. De exemplu pentru eth0 trebuie creat un symlink la /etc/init.d/net.lo, după care trebuie adăugat net.eth0 în lista de servicii pornite la boot.

ln -s net.lo /etc/init.d/net.eth0
rc-update add net.eth0 default

Dacă aţi modificat parametri unei interfeţe de reţea (în /etc/conf.d/net), o reîncărcaţi executând:

/etc/init.d/net.eth0 restart

==== RedHat ====
Mare parte din fişierele de configurare pentru reţea se găsesc în /etc/sysconfig/network-scripts.
Setările plăcilor de reţea sunt în /etc/sysconfig/network-scripts/ifcfg-ethN. Sintaxa este intuitivă:
IPADDR=192.168.0.1
NETMASK=255.255.255.0
HWADDR=00:11:22:33:44:55
Atenţie, trebuie specificate corect adresele de Network si Broadcast (vezi Subnetting [http://en.wikipedia.org/wiki/Subnetting]).
Parametrul HWADDR specifică MAC-ul plăcii de reţea respective, pentru cazul în care există în sistem mai multe plăci de reţea ce folosesc acelaşi driver. Atenţie şi aici, identificarea plăcilor pe baza HWADDR nu functionează prea bine. Pentru mai multe info, [http://www.google.ro/search?q=HWADDR Google].

După modificarea acestor fişiere, se reporneşte tot subsistemul de reţea cu comanda ''service network restart'' sau ''/etc/init.d/network restart'' (cele două variante sunt echivalente).

Hint: de obicei, gateway-ul este păstrat în /etc/sysconfig/network dar poate fi specificat şi în /etc/sysconfig/network-scripts/ifcfg-ethN.

Hint: în /etc/sysconfig/network-scripts/ifcfg-ethN se pot specifica numeroase alte opţiuni, recomandăm citirea [http://www.redhat.com/docs/manuals/ documentaţiei]

Setările firewall-ului sunt păstrate în /etc/sysconfig/iptables. Nu se recomandă editarea manuală a acestui fişier ci utilizarea comenzilor ''iptables-save'' (sau ''service iptables save'' ori ''/etc/init.d/iptables save'' ) pentru a salva starea curenta a firewall-ului şi respectiv ''iptables-restore'' (sinonime fiind ''service iptables start'' si ''/etc/init.d/iptables start'') pentru pornirea firewall-ului (citind configuratia de pe disc); se recomandă construirea manuală a firewall-ului cu comenzi ''iptables'', apoi salvarea regulilor cu comanda ''service iptables save''. Oprirea firewall-ului se poate face cu
*''service iptables stop'' (sinonim: ''/etc/init.d/iptables stop'') pentru opriri normale ( toate regulile şi chain-urile utilizator sint şterse, modulele specifice iptables sînt eliminate din memorie, policy-ul devine ACCEPT pentru toate chain-urile implicite) sau cu
* ''service iptables panic'' (sinonim: ''/etc/init.d/iptables panic'') pentru cazul în care doriţi o revenire de urgenţă la o stare ''sigura'': toate policy-urile devin REJECT, comunicaţia prin reţea a sistemului cu restul lumii fiind total întreruptă.

Pentru afisarea stării curente exista ''service iptables status'' (sinonim: '/etc/init.d/iptables status'').
Parametri suplimentari pentru iptables se pot specifica în ''/etc/sysconfig/iptables-config''

==== Slackware / Bluewhite64 ====

''netconfig'' este un script interactiv care detecteaza si configureaza interfetele de retea. Rulati-l si urmati pasii de acolo daca aveti nevoie de o configuratie minima. Atentie, va '''suprascrie''' fisierele /etc/rc.d/rc.inet1.conf si /etc/resolv.conf. Daca ''netconfig'' nu da rezultate sau daca nu va multumeste, veti fi nevoiti sa editati fisierele de configurare.

Modulele le gasiti in /etc/rc.d/rc.modules. [[Slackware]] va uita in acest fisier si va incarca pe kernel orice va gasi acolo. Trebuie doar sa inlaturati comentariul pentru dispozitivul respectiv.

Fisierele de configurare pentru retea sunt /etc/rc.d/rc.inet1 si /etc/rc.d/rc.inet2.
Primul configureaza parametrii retelei citind /etc/rc.d/rc.inet1.conf, al doilea porneste diverse servicii (''inetd'', ''NFS'', ''bind'', ''ssh'', etc).
Daca folositi mai mult de 6 interfete modificati ''MAXNICS'' in /etc/rc.d/rc.inet1.

Iata un exemplu de configurare pentru rc.inet1.conf:

''# Config information for eth0:''
IPADDR[0]="10.75.16.251"
NETMASK[0]="255.255.255.0"
USE_DHCP[0]=""
DHCP_HOSTNAME[0]=""
''# Config information for eth1:''
IPADDR[1]=""
NETMASK[1]=""
USE_DHCP[1]="yes"
DHCP_HOSTNAME[1]=""
''# Config information for test interface:''
IFNAME[8]="eth0:test"
IPADDR[8]="10.75.17.251"
NETMASK[8]="255.255.255.0"
USE_DHCP[8]=""
DHCP_HOSTNAME[8]=""
''# Default gateway IP address:''
GATEWAY="10.75.16.254"

Daca USE_DHCP[interface] este "yes", celelalte setari sunt ignorate. Daca nu doriti sa setati o interfata, lasati campul ''""'' gol.

Intreaga configuratie de retea se controleaza ruland /etc/rc.d/rc.inet1 cu argumentul start|stop|restart, daca aveti nevoie sa reporniti doar o interfata dati scriptului argumentul corespunzator interfetei (exemplu /etc/rc.d/rc.inet1 eth1_restart).

Daca folositi masina Slackware ca router, asigurati-va ca /etc/rc.d/rc.ip_forward'' are permisiuni de executie:
chmod 755 /etc/rc.d/rc.ip_forward
Daca vreti sa ridicati rute mai speciale, puteti sa le adaugati la sfarsitul fisierului rc.inet1:
echo '/sbin/route add -net 10.75.19.0 netmask 255.255.255.0 dev eth1' >> /etc/rc.d/rc.inet1
Firewall-ul este pornit de rc.inet2 ruland /etc/rc.d/rc.firewall. Acest fisier nu exista in mod implicit, trebuie sa-l faceti si sa-i dati permisiuni la executie:
if <nowiki>[[ -f /etc/iptables.conf && -x /usr/sbin/iptables-restore ]]</nowiki>; then
/usr/sbin/iptables-restore < /etc/iptables.conf; fi
Ca si la celelalte distributii, serverele de nume se configureaza in /etc/resolv.conf.

===Scripturile de startup===

==== Debian ====
Specific pentru Debian este că implicit nivelele 2 - 5 sunt configurate identic. Modificări se pot face cu update-rc.d sau diverse alte utilitare pentru editarea systemelor de tip System-V

==== Slackware / Bluewhite64 ====

Slackware foloseste [[Slackware#Filozofia Slackware|scripturi]] de initializare de tip ''BSD''. Asemenea altor [[Distribuţii|distributii]], acestea sunt apelate de ''init'' in functie de ''runlevel'' si pot fi gasite pe calea /etc/rc.d/ dupa cum urmeaza:

''rc.S'' - script pentru initializarea sistemului. Monteaza sistemele de fisiere, incarca modulele si parametrii kernelului, activeaza partitia ''swap'', configureaza porturile seriale si USB, etc

''rc.K'' - mod single user. Opreste toate serviciile si pune sistemul in mod administrativ. Sistemele de fisiere raman montate iar configurarea retelei ramane neschimbata

''rc.M'' - mod multi user. Este apelat de ''init'' pentru oricare din nivelele 2, 3, 4, 5. Configureaza numele sistemului, porneste ''syslogd'', ''hotplug'', ''cups'', ''udev'', ''crond'', ''quota'', etc. Apeleaza la randul lui ''inet1'' si ''inet2'' (parametrii si servicii de retea) si in ultimul rand, celebrul si omnipotentul ''rc.local''

''rc.4'' - mod grafic. Porneste ''KDM'', ''GDM'' sau ''XDM''

''rc.6'' - reboot. Este apelat de oricare din comenzile ''halt'' sau ''reboot''. Opreste toate serviciile si procesele si demonteaza sistemele de fisiere

''rc.0'' - halt. Ca la reboot. Este ''symlink'' la ''rc.6''

=== Pornirea/oprirea manuală a unui serviciu ===
==== Debian ====
/etc/init.d/postfix start sau invoke-rc.d postfix start
/etc/init.d/postfix stop sau invoke-rc.d postfix stop

invoke-rc.d va ţine cont de anumite politici locale (ex. anumite servicii nu trebuie pornite într-un chroot)

==== Gentoo ====
/etc/init.d/postfix start
/etc/init.d/postfix stop

==== RedHat ====
service postfix start
service postfix stop

==== Slackware / Bluewhite64 ====
/etc/rc.d/postfix start
/etc/rc.d/postfix stop

=== Adăugarea/eliminarea unui serviciu în/din autostart ===

==== Debian ====

update-rc.d postfix defaults
update-rc.d postfix remove

==== Gentoo ====
rc-update add postfix default
rc-update del postfix

Daemonii care nu au script de service se pot porni/opri la boot/shutdown adaugându-i în "/etc/conf.d/local.start" şi/sau "/etc/conf.d/local.stop".

==== RedHat ====
chkconfig --level 35 postfix on
chkconfig --level 35 postfix off
Observaţie: "35" înseamnă runlevel-urile 3 şi 5. Vezi [http://en.wikipedia.org/wiki/Runlevel].

Alternativ, se poate folosi utilitarul ncurses numit '''ntsysv''' care permite configurarea tuturor serviciilor din runlevel-ul curent. Iar pentru cei care preferă GUI, există '''system-config-services''' care pe lîngă toate funcţiile lui ''chkconfig'' oferă şi detalii despre serviciile respective şi permite gestionarea separată a celor care au daemon propriu de cele lansate via xinetd.

Există în continuare şi metoda (complet nerecomandată) a editării manuale a symlinkurilor din /etc/rcN.d. A se folosi numai şi numai în cazul în care nici una dintre metodele standard mai sus descrise nu este disponibilă. Dacă nu ştiţi despre ce e vorba, uitaţi că aţi citit acest paragraf.

==== openSUSE 10+ ====
chkconfig -s postfix
chkconfig -s postfix 35
chkconfig -d postfix

sau

insserv -d postfix
insserv -r postfix

Dacă nu se specifică runlevel-ul, se va utiliza runlevels "Default-Start" din scriptul respectiv.

==== Slackware / Bluewhite64 ====

Pentru a adauga un serviciu in autostart asigurati-va ca scriptul de initializare are permisiuni de executie:

chmod +x /etc/rc.d/rc.postfix

Adaugati in /etc/rc.d/rc.M:

if [ -x /etc/rc.d/rc.postfix ]; then
. /etc/rc.d/rc.postfix start
fi

Apoi in /etc/rc.d/rc.6:

if [ -x /etc/rc.d/rc.postfix ]; then
. /etc/rc.d/rc.postfix stop
fi

'''Note:'''
* 1) Daca instalarea a fost facuta compiland codul sursa, va trebui sa creati un script de initializare de la zero.
* 2) Daca ati un instalat pachet .tgz, veti gasi scriptul in /etc/rc.d dar tot va trebui sa editati fisierul rc.M.
* 3) Cand editati rc.M aveti grija la ordinea in care sunt pornite serviciile atunci cand acestea depind unele de altele. Logic este sa porniti mai intai ''clamd'', ''mysqld'' apoi ''postfix''. Este bine ca fisierul rc.local sa fie rulat ultimul si este elegant sa nu aveti nimic in el.
* 4) Puneti serviciul in background cu ampersand (&) daca acesta nu are optiuni pentru a rula in ''daemon mode''. De exemplu ''spamd'' fara optiunea -d va '''bloca''' procesul de initializare si nu veti mai ajunge in /bin/login.

Incepand cu versiunea 7.0, [[Slackware]] asigura compatibilitate cu sistemul ''SystemV'' cu ajutorul scriptului /etc/rc.d/rc.sysvinit. Cei care prefera aventuri "non-distro way" pot incerca:

mkdir -p /etc/init.d/ && mkdir -p /etc/rc.d/rc3.d/ && mkdir -p /etc/rc.d/rc6.d/
ln -s /etc/rc.d/rc.postfix /etc/init.d/postfix
ln -s /etc/rc.d/rc.postfix /etc/rc.d/rc3.d/S11postfix
ln -s /etc/rc.d/rc.postfix /etc/rc.d/rc6.d/K11postfix

'''Nota''': Nu folositi in acelasi timp rc.M si rc.sysvinit.

Pentru a elimina un serviciu din autostart este suficient sa inlaturati drepturile de executie pentru scriptul respectiv:

chmod -x /etc/rc.d/rc.postfix