Linux nu este Windows

De la Wiki.lug.ro
Salt la: navigare, căutare
Dominic Humphries
Articol tradus de la http://linux.oneandoneis2.org/LNW.htm

În următorul articol mă voi referi la sistemul de operare GNU/Linux şi la diversele proiecte FOSS sub numele general de "Linux". E mai simplu de observat...

Linux nu este Windows

Dacă şi Dv, ca şi mine, petreceţi vreun pic de timp pe un forum de Linux, vă veţi sătura în cele din urmă, ca şi mine, de numărul posturilor în următorul gen:

"Salut! Folosesc Linux de cîteva zile, şi în general e fain. Dar e păcat că [una sau alta] nu merge la fel ca în Windows. De ce nu rescriu dezvoltatorii softul de la zero ca să se comporte mai asemănător cu Windows? Sînt sigur că, aşa, Linux ar avea mult mai mulţi utilizatori!"

S-ar putea ca şi Dv să fi încercat să răspundeţi la aceste întrebări, doar pentru a fi înecat în flame-uri de către un newbie în Linux, care are pretenţia că ideea sa, bazată pe ani de experienţă cu un alt SO şi pe cîteva ore cu Linux, este revoluţionar de strălucită, şi ţie nu-ţi place doar pentru că eşti "linuxist de modă veche" care crede că GUI-urile sînt odraslele diavolului şi că toţi ar trebui obligaţi să rămînă la CLI.

Acest articol îşi doreşte să explice acelor "newbies" de ce ideile lor sînt în general respinse şi nu îmbrăţişate.

Mai întîi de toate, argumentul cel mai îndrăgit: "Dacă Linux ar face asta, ar converti mult mai mulţi utilizatori de la Windows!"

Aşadar daţi-mi voie să explic ceva care stă la temelia înţelegerii Linux: Comunitatea Linux nu încearcă să ofere un înlocuitor de SO pentru utilizatorul obişnuit de Windows. Scopul Linux nu este "Linux pe fiecare desktop".

Pe bune. Serios că nu este. [1] Da, ambele sînt sisteme de operare. Da, ambele se pot folosi pentru aceleaşi lucruri. Dar asta face din Linux o alternativă şi nu un înlocuitor. S-ar părea că distincţia nu este semnificativă, dar de fapt este una de importanţă vitală.

Linux <=> Windows e ca şi Motociclete <=> Maşini: Ambele sînt vehicule care vă transportă de la A la B folosind şoselele. Dar sînt de forme şi mărimi diferite, au comenzi diferite, şi funcţionează în moduri fundamental diferite. Cele două nu pot fi interschimbate liber. Au întrebuinţări diferite şi puncte tari/puncte slabe diferite; trebuie să o alegeţi pe cea potrivită, nu să alegeţi una şi să vă aşteptaţi să meargă la fel ca cealaltă.

Un şofer de maşină s-ar putea să rămînă într-o zi blocat în trafic şi să vadă o motocicletă depăşindu-l în viteză. Ar invidia capacitatea motociclistului de a ignora o problemă care pentru o maşină e ??crippling. Dacă pe urmă şoferul ar zice "Ştiu totul despre maşini, deci cu siguranţă ştiu totul şi despre motociclete!", atunci s-ar înşela.

  • Dacă acel şofer şi-ar cumpăra o motocicletă şi şi-ar da seama că acceleraţia se acţionează de pe ghidon cu mîna, în loc să fie o pedală acţionată cu piciorul, s-ar plînge că motocicletele ar trebui dotate cu pedală de acceleraţie.
  • Dacă şoferul ar avea soţie şi doi copii, faptul că o motocicletă are un singur loc i s-ar părea un inconvenient. Ar putea sugera ca motocicletele să fie reproiectate pentru a putea transporta patru persoane, două în faţă şi două în spate.
  • Dacă şoferul ar încerca să facă o tură şi ar cădea imediat pentru că nu ştie să-şi ţină echilibrul, ar putea sugera ca motocicletele să fie reproiectate cu patru roţi.
  • Dacă şoferul s-ar vedea nevoit să se încline la curbe, ar cere ca motocicletele să fie dotate cu stabilizatoare, pentru a se putea ţine drept în viraje.
  • Dacă şoferul ar vrea să-şi protejeze motocicleta de hoţi, s-ar plînge că nu există portiere care să-i ţină pe hoţi la distanţă, şi astfel motocicleta e mult mai probabil să fie furată decît o maşină.
  • Dacă şoferului i s-ar părea deranjantă casca de protecţie, ar putea sugera să se instaleze un airbag în ghidonul motocicletei, ca alternativă la casca cea enervantă.

Şi în fiecare caz, s-ar înşela. Întrucît că el crede că o motocicletă înlocuieşte o maşină, crede că aceasta poate şi trebuie să facă tot ceea ce poate o maşină, şi că funcţionalităţile 'lipsă' pot fi pur şi simplu altoite.

În acelaşi mod, noii-veniţi în Linux, deşi bine intenţionaţi, fac sugestii despre cum să devină Linux mai asemănător cu ce sînt obişnuiţi ei. Şi nu ajung nicăieri, exact din aceleaşi motive. Linux şi Windows sînt întrebuinţate în aceleaşi scopuri, dar la fel sînt şi maşina şi motocicleta. Asta nu înseamnă că poţi sări direct dintr-una în alta, şi nu înseamnă nici că funcţionalităţile uneia se pot, sau ar trebui să se poată transfera celeilalte.

Prea mulţi cred că trecerea de la Windows la Linux e ca şi trecerea de la un BMW la un Mercedes. Aceştia au impresia că comenzile trebuie să fie la fel, că experienţa lor se transferă direct şi că schimbările sînt în mare parte de natură cosmetică. Ei gîndesc "Pentru a folosi o şosea îmi trebuie o maşină, pentru a folosi un computer îmi trebuie un SO. Maşinile funcţionează toate la fel, prin urmare SO-urile trebuie să funcţioneze la fel". Dar asta nu este exact. "Pentru a folosi o şosea îmi trebuie un vehicul, pentru a folosi un computer îmi trebuie un SO. Ştiu să conduc o maşină, nu ştiu nimic despre motociclete. Ştiu să folosesc Windows, nu ştiu nimic despre Linux." - aşa este mai corect.

Un utilizator de Windows trebuie să înţeleagă că este utilizator experimentat de Windows doar, nu un utilizator experimentat de computere; la fel cum un şofer de maşini este doar un şofer de maşini, nu conducător-de-toate-vehicule-auto. Un utilizator de Windows ajuns pe Linux trebuie să înţeleagă că a ajuns din nou novice, la fel ca un şofer auto pe o motocicletă. Un utilizator de Windows trebuie să aibă bunăvoinţa să înveţe că există moduri diferite de a face acelaşi lucru, la fel după cum un şofer trebuie să se obişnuiască cu ghidonul în locul volanului şi cu nevoia de o cască de protecţie de care înainte nu avea nevoie. Şi cu toţii trebuie să fie gata să accepte că "diferit" nu înseamnă "inferior".

Acest simplu fapt provoacă mari dificultăţi pentru utilizatorii veterani de Windows. Aceştia vin pe Linux învăţaţi cu multe obiceiuri de pe Windows şi cu o atitudine de genul "Lasă-mă, că ştiu exact cum se foloseşte un computer." Problema e că nu ştiu. Ei ştiu doar să folosească Windows. Cînd ajung pe un alt SO, chiar aceşti "power users" sînt cei ce au cele mai mari probleme: trebuie să se dezveţe de mult mai multe.

Pe cînd un newbie zice "Nu ştiu" şi începe să exploreze şi să întrebe pe forumuri, Power User-ul de Windows va zice "Ştiu să fac asta: merg aici, fac aşa, aşa şi aşa, apoi... Nu merge! Ce SO cretin!" Şi apoi vor zice: "Dacă eu, care cunosc, n-am putut să fac asta să meargă, un newbie n-are nici o şansă! Linux nu-i nici pe departe gata pentru desktop!". Ei nu-şi dau seama că acele cunoştinţe ale lor lucrează de fapt împotriva lor, şi le dau mai mult de furcă decît utilizatorilor mai puţin ştiutori. Ei au făcut greşeala să creadă că Linux e un alt software care face aceleaşi chestii ca şi Windows, cînd de fapt este un alt software care face alte chestii. Nu e vorba că se descurcă prost la aceleaşi chestii, ci că se descurcă bine la chestii alternative.

Linux este o alternativă la Windows, dar nu un înlocuitor. Şi nu va fi niciodată un înlocuitor, pentru că scopurile celor două SO sînt incompatibile. Scopul Microsoft este să îşi plaseze softul pe cît mai multe PC-uri cu putinţă, pentru că prioritatea lor este profitul. Linux nu are un asemenea scop, pentru că Linux este liber şi gratuit. Prioritatea sa este alta.

Dacă înţelegeţi asta, înţelegeţi şi FOSS.[2] Este absolut de înţeles că newbie-ii în Linux nu înţeleg încă asta - sînt încă nou-veniţi. Ei încă gîndesc după calapodul software-ului proprietar. Aşadar daţi-mi voie să explic:

În mod tipic, software-ul FOSS este creat de cineva care se uită împrejur, nu găseşte nici un soft deja existent care să-i placă, aşa că îşi scrie el unul. Apoi, pentru că e băiat bun, face sursa deschisă şi spune lumii, "Serviţi-vă!". El poate să facă asta, deoarece copierea software-ului nu costă nimic, deci nu-l costă nimic mai mult dacă îl oferă gratuit întregii lumi decît dacă l-ar păstra pentru sine. El nu suferă cu nimic oferindu-şi gratuit softul.

Însă e important de ţinut minte că el nici nu beneficiază cu nimic dacă-şi oferă gratuit softul. Fie că e folosit de o persoană sau de un miliard de persoane, nu are nici o importanţă pentru dezvoltator. Bine, sigur, are parte de satisfacţia de a şti că a făcut un produs atît de popular. Numărul de persoane care-l folosesc poate fi motiv de mîndrie; dacă vreţi, un mod de a ţine scorul. Dar asta nu-i aduce nici un ban: e vorba de FOSS.

Dacă softul este de succes, alţii se vor interesa de el şi vor ajuta la îmbunătăţirea sa. Acesta e cel mai mare avantaj al FOSS: fiecare utilizator este un potenţial dezvoltator. Cu toţii pot pune mînă de la mînă şi să-şi aducă contribuţia pentru a face softul să meargă mai bine, să facă mai multe, să aibă mai puţine bug-uri. E minunat cînd un software atrage o comunitate de dezvoltatori. Dar e minunat doar pentru software. Din asta, software-ul e cel care se îmbunătăţeşte. Dezvoltatorul nu se îmbogăţeşte. Doar timpul său devine mai solicitat.

FOSS este exact opusul software-ului proprietar ca Windows: FOSS se ocupă doar de software. Nu de numărul de utilizatori finali. Un soft care funcţionează bine dar e folosit doar de cîţiva utilizatori este considerat un eşec după standardele software-ului comercial, însă un succes după cele ale FOSS.

Scopul FOSS este crearea de software de bună calitate, software care FACE ceva. Dacă doriţi să-l folosiţi, e de aşteptat ca Dv. să investiţi timp pentru a învăţa cum se foloseşte. Softul a fost creat şi v-a fost oferit, gratis, de către oameni care şi-au investit o mulţime de timp în el fără cîştiguri personale. Cel mai mic lucru pe care puteţi să-l faceţi pentru a le răsplăti contribuţia este să investiţi puţin din timpul Dv. înainte să vă plîngeţi că nu merge la fel ca softul corespondent din Windows.

"Aha, acum te-am prins", zice un newbie rînjind satisfăcut. "Există proiecte Linux care au ca scop să înlocuiască Windows, nu doar să fie o alternativă".


Acest articol este în curs de editare de către Yuliyan. Dacă doriți să interveniţi în procesul de editare, cereți mai înainte permisiunea autorului pe pagina sa de discuţii.